12 mai, 2011

UN LOC ÎN MINTEA LUMII








Prima și cea mai importantă condiție pentru construirea unui brand de țară este să găsești un loc gol în mintea lumii, un loc liber pe care poți să-l ocupi. Este ca un scaun gol, unde este așteptat un invitat. Sau un loc unde să mai poți pune un scaun pliant pe care l-ai adus de acasă. Nu este simplu pentru că alții s-au grăbit, au fost mai intuitivi, mai independenți, mai moderni sau mai catolici. Au beneficiat de mai mult noroc, de o poziție geografică mai bună sau de lipsa unui imperiu care să-i folosească sistematic pe post de sac de box. În fine, poate că unii au avut un vecin imperial pe care l-au folosit ca model sau ca exemplu de civilizație.

Este mai greu să fii campion într-un domeniu, să faci ceva excepțional cu adevărat, să faci ceva unic, important și memorabil.

Branduri de turism au multe țări, degeaba spunem, cu mândrie, că suntem ca Elveția, Elveția seamănă, totuși, cel mai bine, cu ea însăși, oamenii nu sunt interesați de cópii. Deci, avem o cale barată chiar dacă noi vrem să fim ca și ei. Informaticienii cei mai buni sunt alții, industriașii lumii sunt greu de ajuns. Țările marilor culturi sunt cele mari și vechi, cu o istorie pe care noi nu o avem. Excepționalii sportului sau cei ai fenomenelor naturale unice sunt alții. Turismul pentru vestigiile istorice din Ierusalim, China, Grecia, Mexic, Thailanda sau India a intrat deja în mintea oamenilor grație locurilor exemplare. Sălbaticie naturală, mare și munți, vânătoare sau pescuit se găsesc în multe locuri, mai interesante poate decât cele din România.

Dar în căutarea excepționalității nu este nevoie doar de insistența pe căi deja bătătorite. Nu suntem obligați să cautăm branduri care atrag turiști ce caută ciudățenii sau vacanțe exotice. Nu avem infrastructură pregatită pentru turism de mare anvergură și nici alte condiții. Suntem încă departe de a putea avea condiții pentru un brand turistic, înafară poate de turismul geriatric pe care l-am putea reface pornind de la stațiunile balneo sau de la ceea ce a mai rămas din brandul Gerovitalului nostru legendar.

Mai există o cale pentru a câștiga un loc în mintea oamenilor: să fii prezent la momente importante, să participi intens la civilizația și istoria contemporană, cu toate frământările lor. Strategii spun că nu contează mărimea țării, ci este important să fii acolo unde se iau deciziile la momentul respectiv și nu poți fi acolo decât dacă ești alături de contemporani.
Cu toate necazurile noastre interne și lipsurile unor generații politice nereușite, România este un actor al lumii contemporane. Apare pe harta evenimentelor și asta nu doar prin delincvenții sau cerșetorii din parcările Europei. Din nefericire, prezența noastră este tragică prin tot mai desele anunțuri despre soldații care mor în Afganistan sau în alte teatre de operațiuni militare internaționale. Este regretabil, dar acești oameni se sacrifică în numele contribuției noastre la o structură internațională de securitate. Nu sunt niște mercenari care nu ar trebui respectați și cinstiți ca eroi, doar pentru că sunt profesioniști și știau ce-i așteaptă. Este nedrept să gândim așa. În al doilea război mondial au murit o jumătate de milion de români și tot am fost puși să plătim despăgubiri de război din poziția de învingători, iar apoi am fost cotropiți de un sistem politic străin care ne-a mutilat țara și sufletele timp de peste 50 de ani. Soldații noștri din Afganistan mor la datorie, apără acolo securitatea României.

Nici prezența noastră la masa europenilor, chiar dacă mai avem multe de făcut, nu este un lucru de neglijat. Suntem printre ultimii, dar suntem acolo, între cei care reprezintă lumea civilizată.
Odata cu execuția lui Osama Bin Laden, România a apărut din nou pe agențiile de știri, într-un moment de maximă receptivitate publică. Postul de televiziune CBS a anunțat că informațiile obținute cu ajutorul României au folosit decisiv la localizarea lui Bin Laden. Lumea a rezonat la această informație, dar noi ne-am făcut că plouă. Oficialii nu aveau, desigur, posibilitatea să se bată cu pumnii în piept pentru că europenii ne tot harțuiesc cu deținutii din timpul războiului din Golf care ar fi adăpostiți în inchisorile ilegale din România, dar noi, ceilalți, nu era cazul să ne culpabilizăm sau să ne ascundem. Interesele statelor nu sunt urmărite cu metodele cele mai creștinești. În momentul în care România a ales o metodă de a asigura securitatea cetățenilor, am înțeles că trebuie să mergem până la capăt, că nu mai putem întoarce armele așa cum am făcut-o de mai multe ori în istorie. Nu putem merge mereu cu jumătăți de măsură. Acum însă noi am tăcut chitic, timorați, la un moment în care despre România se vorbea pozitiv în lume. Un moment în care eram în centrul atenției, dar nu am avut curajul sa valorificam aceasta oportunitate.

Dincolo însă de tăcerile sau inabilitățile noastre de gestionare a unor situații de comunicare, un lucru rămâne: avem vocația de a rata momentele importante. Nu sunt un adept al real politik si nici al cinismului strategic, dar nu suport să văd că suntem inadecvați la situații și ocazii majore pentru România. Căutarea unui brand adevărat, nu doar un logo de pus pe pliantele turistice, trebuie făcută de politicieni inteligenți, curajoși și ne-mioritici. Avem nevoie de universitari care se gândesc și la România nu doar la publicațiile ISI, de jurnaliști care au nas pentru a simți marile tendințe, de cercetători care să vadă dincolo de fragmentar și de cotidian. Dacă nu ai un brand care să te ajute să aștepți liniștit turiștii plătitori în pensiunile tale, atunci trebuie să te miști foarte repede pentru a nu lipsi de la marile evenimente ale lumii.

Cautarea unui loc în mintea întortocheată și tot mai aglomerată a lumii se face cu mintea, nu cu inima.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Nu striga niciodată ajutor

Am regăsit azi într-o librărie un volum apărut în pandemie, scris de Mircea Cărtărescu. Mi-am dat seama că m-a ajutat în pandemie pentru că ...